Domnilor profesori, cu dragoste!

ianuarie 12, 2008 - 2 Responses

Citat după Alexandru Lăpuşneanu: “Dacă voi nu mă vreţi , eu vă vreau”

Ei bine, colectivul de faţă ia în considerare faptele voastre şi declară următoarele: dacă voi nu ne vreti, noi vă informăm că vom cere părerea mulţimii atunci când vom avea nevoie de ea, nu înainte. Iar dacă aceasta a fost o exprimare grotească vom transpune aceste gânduri într-un limbaj adecvat studiilor pe care unii pretind că le posedă deşi presupun că n-au decis încă cum să le scoată-n evidenţă.

Din nou… iar dacă aceasta exprimare este luată drept una care incită la violenţă , noi ne apărăm spunând că violenţa este strict necesară, însă remediul actului în cauză îl găsiţi “printre rânduri.” Iar dacă ne-ntrebaţi de ce “printre rânduri”? noi vom arăta cu degetul spre IQ, căci după spusele multora dintre voi mură-n gură se oferă celor ce duc lipsă. Iar dovada inteligenţei stă în capacitatea de-a recunoaşte formele-n intuneric.

Şi ne pare rău dacă profilul nostru intră-n antiteză cu profilul pedagogic sau orice alt profil existent, sperăm in curând…inexistent, însă acesta este profilul care ne reprezintă. Cu siguranţă nu avem cele mai umflate medii din liceu (felicitarile noastre celor din clasele pedagogice) sau extraordinari de mulţi olimpici (extraordinar fiind un număr natural care aparţine intervalului închis 1-3) cu rezultate magnifice la olimpiade senzaţionale intitulate: cum să te califici la etapa naţională cand eşti singurul liceu de profil din judeţ, iar apoi să începi să mulţumeşti ca la premiile MTV tuturor faniilor care te-au ajutat să ajungi acolo; sau cel mai disciplinat colectiv sau cel mai subordonat sau cel mai ordonat, curat, invidiat, emancipat… sau… sau… sau…

Într-adevăr, nu suntem probabil nimic din ceea ce voi doriţi ca noi să fim însă nu uitaţi că discriminările i-a făcut pe unii să se ferească de colţuri crezând ca pământul este plat. Nu puneţi întrebări căci vom apela din nou la gestul grotesc de-a folosi degetul într-un scop pur educaţional.

Aţi vrut părerea noastră? ei bine…caută şi vei găsi…cere şi vei primi…oferă ceea ce doreşti să primeşti.

Ne pare rău dacă nu putem folosi cuvinte de laudă sau sentinţe false la adresa unui liceu care a respectat doar o anumită sferă de interese , însă acest lucru sperăm să nu vă facă să credeţi că ne-aţi dezamăgit. Pur şi simplu , plecăm cu aceeaşi părere pe care am avut-o şi atunci când am păşit pentru prima oară în acest sistem de învăţământ prost pus la punct de ei şi încă şi mai prost întreţinut de voi. O părere jalnică, dar totuşi compătimitoare. Îi compătimim pe cei cu probleme personale care în loc să izbească pereţii cu pumnii lovesc elevii cu palmele sau pe cei ce folosesc cuvinte denigratorii la adresa multora din cauză ca nu fac faţă altora, sau pe cei ce le pasă de educaţia noastră aşa cum le-a păsat şi de educaţia lor, fapt pentru care… sunt ceea ce sunt.

Acestea nu sunt jigniri, sunt fapte. Vreţi dovezi? nu ne aflăm într-o sală de judecată… cuvintele noastre sunt aruncate într-un articol dintr-o revistă (unde sincer nici nu am dorit să fim pentru simplul fapt că… ştim că voi ne consideraţi “de umplutură”)… deci dovezile nu-şi au locul. Şi că tot veni vorba de umplutură, umplutura este miezul iar acesta este cel ce dă savoare oricărui lucru deşi… de foarte multe ori este greu “de ajuns” la el.

Oricum , clasa a XII-a C speră că în scurt timp să aveţi salarii atât de maaaaariiii…pe cât de mari le meritaţi.

Semnat: clasa care a spus mereu “nu” acolo unde nu a existat un “vă rog frumos” sau a oferit cezarului ce-a fost al cezarului fără a-l lăsa pe cezar să-şi însuşească diverse lucruri… cu forţa. Punct.

 

P.S: speram să nu vedem şi în acest an o revistă c-un design ca din grotă şi c-un conţinut precum conţinutul revistelor din perioada ceauşistă… plin de elogii la adresa… tam tam!

 

Episodul Pilot

decembrie 30, 2007 - No Responses

Draga cititorule,

Nu iti cer sa citesti cuvintele scrise mai jos, ci te rog sa incepi citirea acestora. Esti liber sa te opresti in momentul in care tu crezi ca este bine sa o faci. Nu-ti cer sa iei cuvintele de mai jos drept un ghid in viata ci te rog sa analizezi cele scrise si sa te gandesti asupra unor fapte si lucruri. Nu iti cer sa duci mai departe aceste cuvinte caci stiu ca…vei face ceea ce va fi necesar. Acestea fiind spuse…
Jeff Fischer spunea: “Cine suntem noi ca in cele mai obisnuite momente ale vietii sa realizam cele mai neobisnuite fapte posibile?”
Ei bine…cine suntem? Suntem ceea ce ne dorim sa fim? Sau…din nefericire , ar spune unii , suntem ceea ce ne este dat?
Iar daca noi , voi si restul suntem ceea ce el, ea sau ei au gandit ca este necesar ca noi sa fim atunci de ce blamam esecul in loc sa ne blamam pe noi insine?
Jeff Fischer…este…tatal meu. Iar cand nu este…tatal meu…este bunicul meu. Strabunicul meu. O ruda indepartata sau una apropiata, fratele…ori de ce nu, sora mea. El este alb, este negru, este tot ceeea ce ne dorim sa fim dar nu reusim. El este prezentul si viitorul…dar niciodata trecutul.
Caci trecutul a apus iar apusul este sinonim cu moartea…insa…Jeff Fischer nu poate muri, caci Jeff Fischer sunt eu.
Iar cand nu voi mai fi eu, atunci cu siguranta el va fi un altul. Jeff Fischer vei fi tu.
Dar cine esti tu? Tu…te cunosti? Daca ai fi un altul pentru o clipa te-ai recunoaste in multime? Daca te-ai recunoaste ai putea cu sinceritate recunoaste defectele? Iar daca ai recunoaste toate aceste defecte ai putea…schimba ceva?
Daca da…atunci…esti el. Este imposibil sa fi ceea ce ti-a fost dat sa fi caci el este, doar ceea ce isi doreste sa fie. El este alb, este negru…este tot ceea ce-si doresc unii dar nu reusesc s-ajunga. El este…schimbarea.
Cunosti…schimbarea? Ce este…schimbarea? Este trecerea…de la negru la alb. Trecerea de la nebunie la integritate…de la violenta la normalitate. De la urat la frumos. De la morbid la spectaculos. De la durere la fericire. De la agonie la extaz. De la moarte la viata. De la speranta la implinire. Da, intradevar…schimbarea este o trecere. O trecere a individului printr-un paravan al vietii care-l dezmosteneste de vechiul el atribuind un nou personaj spiritului. Unul mai bun.
Schimbarea…il poate face pe un om sa-si acopere cu palma svastica de pe piept in momentul in care, realizeaza ca ceea ce vede in oglinda nu este ceea ce el simte in viata de zi cu zi. Cu lama a crestat pe pieptul altora svastici pentru a demonstra unora ca superioritatea consta in combaterea celora inferiori fizic sau numeric. Dar acum, cu aceeasi lama si-ar cresta svastica de pe pieptul sau doar pentru a sterge tusul.Dar inutil ar fi caci conturul ar ramane adanc crestat in sine. Si cu toate acestea isi acopera semnul cu palma infaptuind schimbarea. Ce-i ce-l vad se vor schimba si ei la randul lor? 
Schimbarea il poate intoarce acasa pe un parinte betiv care si-a parasit familia pentru bautura, nu inainte de a lovi cu pumnii peretii de langa usa inchisa de sotia acestuia speriata de moarte cu copilul in brate. Se intoarce acasa in genunchi cu ochii inlacrimati asteptand sa fie reprimit in sanul familiei. O schimbare in una dintre parti poate produce o schimbare la polul opus?
Schimbarea il poate face pe un om violent sa stranga in pumn lacrimile victimei sale in timp ce cu o mana ii mangaie vanataile fetei.Dar este suficient o mangaiere pentru a repara o minte zdruncinata? Sau totul e defapt o capcana intinsa constiintei umane pentru alungarea suferintei provizorii?
Schimbarea ma poate face pe mine, sa scriu aceste lucruri in loc sa-mi revars furia pe altii prin diverse alte mijloace.
Schimbarea ma poate ucide sau ma poate face mai puternic, insa…nu ma tem. De ce? caci m-am schimbat. E randul tau sa o faci.Cum? Depinde de tine. Nu-ti cere nimeni sa te sacrifici pentru omenire doar pentru a incerca sa produci un bine.Este nevoie de tine in viata. Zilnic poti aduce o schimbare iar zilnic cineva poate produce o schimbare din cauza ta.Cand veirealiza acest lucru vei putea spune intradevar: da…traiesc. Si intradevar, traind astfel si noi am trai…altfel.
Cuvant de incheiere, Jeff Fischer.